Afară ningea cu fulgi mari. Coborau lin şi se aşezau şi pe pervazul ferestrelor de la grădiniţă…Micii porcuşori stăteau cu boticurile lipite de geam şi priveau uimiţi la toată întinderea aceea albă, albă, nesfârşită…
Dintr-unul din dulapurile clasei, educatoare scoase o cutie cu o imensă fundă roz. Imediat toţi porcuşorii s-au adunat în jurul ei şi aşteptau cu nerăbdare surpriza…Doamna deschise cutia şi din ea scoase plicuri roz, coli de scris roz şi o mulţime de creioane colorate. Micuţii o priveau tare încântaţi, dar nu prea înţelegeau despre ce este vorba…
- Copii, de mâine începe vacanţa. Mai e puţin şi vine Crăciunul. Ştiu că toţi vă doriţi multe daruri, dar moşul e bătrân şi ca să fim siguri că nu va uita de nici unul dintre voi, eu zic că cel mai bine ar fi să-i scriem câte o scrisorică! îi lămuri doamna şi toţi au aplaudat de bucurie.
- Dar eu nu ştiu să scriu, doamna educatoare! spuse purceluşul Roz aproape plângând. Şi vreau să vină moşul şi la mine! De anul trecut îl aştept!
- Ei, Roz! Nimeni de la grădiniţă nu ştie încă să scrie, dar scrisorile se pot face şi altfel. Veţi desena ceea ce vă doriţi. Moş Crăciun va înţelege.
Porcuşorii au zâmbit…Au primit câte o foaie, au luat creioanele colorate şi au desenat…Curând-curând foile s-au umplut cu maşinuţe, avioane, căluţi, păpuşi, bomboane. Toţi lucrau cu mare drag, doar îi scriau lui Moş Crăciun, nu?
Când a sosit ora de plecare, doamna le-a dat porcuşorilor şi câte un plic şi le-a zis:
- Scrisorile voastre sunt tare reuşite! Moşului sigur îi vor plăcea, dar acestea trebuie să ajungă la el. Eu ştiu că micuţilor de la grădiniţă nu li se dau de făcut teme, dar astăzi facem o excepţie şi veţi primi una. Este însă o temă extrem de frumoasă! Când veţi ajunge acasă, trebuie să rugaţi pe cineva mai mare să vă ajute să scrieţi pe aceste plicuri adresa lui Moş Crăciun, după care să le lipiţi ca nu cumva să se piardă scrisoarea şi să o duceţi la poştă. Astăzi, că altfel s-ar putea să fie cam târziu…E o temă practică care implică multă responsabilitate. Credeţi că veţi reuşi?
- Cu siguranţă, doamna educatoare! au răspuns entuziasmaţi porcuşorii.
Fericiţi, micuţii au plecat spre casele lor. Pe drum, Roz însă a cam uitat că trebuie să ajungă devreme ca să nu-şi îngrijoreze părinţii şi să facă şi tema dată de la grădiniţă. Pe pârtia din apropiere, câţiva prieteni mai mari se dădeau cu săniuţele. << Eu de ce nu m-aş da?>> şi-a zis porcuşorul şi aruncând gentuţa pe o grămadă de zăpadă, se urcă repede la spatele altui purceluş pe o sanie care parcă zbura. După câteva ture bune, cu boticul şi picioruşele aproape îngheţate, porcuşorul îşi luă ghiozdănelul şi porni din nou spre casă.
Se opri însă lângă o grămadă imensă de zăpadă. << Ce om-de-zăpadă aş putea face!...>> îşi spuse din nou porcuşorul aruncând iarăşi ghiozdănelul. Un bulgăre, doi bulgări, trei bulgări, fularul său şi nişte crenguţe şi termină.
Îşi privi creaţia, zâmbi cu boticul până la urechi şi în sfârşit plecă spre casă. Încet, încet…Mai prindea câte un fulg în palmă, mai arunca câte un bulgăre după câte o vrăbiuţă, mai făcea câte o tumbă şi într-un târziu ajunse acasă…Obosit, îngheţat, somnoros…
* * *
Ajun de Crăciun…Colinde, miros de brad şi cozonac, aşteptare…
Purceluşul Roz privea de la fereastra camerei sale luminiţele ce licăreau în brăduţii vecinilor săi. Îi vedea fericiţi, despachetând cadouri, jucându-se…Dar el?...Căuta parcă ceva…Sau aştepta oare pe cineva?...
Deodată şi-a amintit…Lacrimi mici i-au acoperit obrăjorii şi s-a îndreptat încet spre colţul camerei în care şi-a lăsat acum câteva zile gentuţa…A deschis-o…Plicul care trebuia să ajungă la Polul Nord era…acolo! Înmărmuri!...
Noaptea i s-a părut tare lungă şi tristă! A adormit într-un târziu, când deodată a auzit ceva foşnind prin cameră. A deschis ochii şi nu i-a venit să creadă…
-Moş Cră…ciun? Tu, aici ?
-Ai avut mare noroc, băiete! Unul dintre spiriduşii mei te-a văzut stând trist aseară la fereastră. Atunci a gândit că poate nu ai fost mulţumit de cadourile primite, dar dis-de –dimineaţă a verificat listele cu micuţi şi şi-a dat seama că tu nu erai pe ele! Nu ai trimis nicio scrisoare…Ne-am zis că tu poate nu ştii să scrii, sau poate chiar nici să desenezi, i-a spus moşul blând porcuşorului Roz, zâmbind atoateştiutor.
- Moşule...!vru să zică ceva purceluşul, dar bătrânul îşi puse degetul uşor la buze fâcându-i blând, semn să tacă…
- La Crăciunul viitor voi veni la timp şi la tine. În Ajun, ca la toţi copii, pentru că ştiu că şi tu vei face totul tot la timp…
Roz înţelese. Toate lucrurile se fac la timpul lor, iar temele, nu se lasă pe altă dată…De data aceasta a avut noroc…
