( poveste publicată în revista ,,Draga mea pentru copii ”,sept.2009 )
Din camera alaturata,Ursoaica
Gospodina auzi un zanganit de borcane si repede-repede se indrepta catre
bucatarie...Cand intra,ramase inmarmurita ...Pe fereastra ,aplecat, cu o
lingura imensa in mana ,se chinuia sa nu
cada la podea,Kico ,ursuletul poznas din vecini,care simtind miros de gem de
zmeura nu putu rezista tentatiei de a nu
incerca sa fure cateva linguri din oala
ce fierbea la foc incet pe cuptorul de langa fereastra .Numai ca in graba lui,
era mai-mai sa cada si mai dadu si peste niste borcane care ii anuntara astfel
prezenta in bucataria vecinei care pregatea deliciosul gem din fructele
preferate ale ursuletului.
-Ce cauti aici ? striga suparata
Ursoaica Gospodina si se intinse sa-l urecheze pe nazdravan,dar cum acesta avea
o ureche mai mica ,nu reusi sa-l prinda decat usor de varful acesteia,incat il
scapa si ursuletul o zbughi cu repeziciune spre muntele din spatele
casei.
* * *
-Uf! Iar nu-l gasesc pe Kico ! se
vaita Mama Urs vecinei de peste drum, a carei bentita cu buline mari si
rosii se zarea la fereastra bucatariei
de unde iesea un miros ametitor de gem de zmeura...
-A fost pe aici,nu demult,dar a
plecat repede...Sigur e prin apropiere,pune el ceva iar la cale,adauga vecina
inca enervata ca nu l-a putut urechea pe ursulet.
Mama Urs dadu nemultumita din cap
si merse in spatele casei,poate-poate il va gasi pe ursuletul ei
poznas. Isi ridica nelinstita
privirea si in departare, pe cine credeti ca
zari ? Pe cararea ingusta ce
parea ca se pierde urcand spre inaltimi,urca agale,leganandu-se usor,cand pe
stanga,cand pe dreapta, Kico . Un zambet
ii aparu in coltul gurii si linistita
intra in casa .
-Stiu unde se duce...
* * *
Kico este un ursulet,dar nu unul
oarecare.Are un un cap
foarte mare, o ureche mai mare decat cealalta si, de asemenea, o simpatica
fetisoara cu un zambet dulce,haios. Nu este perfect,dar e fericit,deoarece desi
ceilalti ursuleti nu se joaca cu el si rad de infatisarea lui si desi chiar
vecina, Ursoaica Gospodina il alunga tot mereu din preajma casei si a copiilor
ei,el,ursuletul haios gaseste
intotdeauna ceva care sa il tina ocupat
si si-a facut chiar si un prieten, iepurasul Puf. E
mic,hazliu,pufos-pufos si are niste urechi imense! De cateva ori Kico chiar s-a gandit daca n-ar fi posibil ca din urechile prietenului sau sa-si
completeze urechea lui cea mica si astfel sa aiva si el doua urechi identice,sa
nu mai rada ceilalti ursuleti de el,dar a renuntat repede la idee dandu-si
seama ca e imposibil,asa ca,ori de cate ori isi aduce aminte mai trage in sus
de urechea mica ,poate-poate se va mai lungi si va fi la fel cu cealalta…
* * *
Intre timp,nazdravanul
nostru isi continua drumul si mormaia fericit urcand pe carare,probabil un nou
cantecel,nou-inventat sau invatat la
gradinita. Din cand in cand se oprea. Lua pietricele si le arunca la vale rand
pe rand,rupea cate un fir de iarba si-l tinea in coltul gurii strengareste,apoi
isi tinea capul cu mainile si-l misca de cateva ori parand ca vrea sa-l
aseze,isi aranja frumos urechea dreapta,
tragea de urechea stanga in sus de cateva ori de credeai ca o rupe,iar
apoi ,afisa un zambet larg si incepea sa mormaie fericit urcand din nou pe
carare.
Intr-un tarziu se opri. Un zambet larg ii lumina intreaga fata,misca
de cateva ori boticul ademenit parca de un miros imbietor si, nemaistand deloc
pe ganduri,fugi facand tumbe mari direct catre tufa de zmeuris. Prinse crengutele
cu ambele labute si manca cu o repeziciune uimitoare,de parca atunci intalnise
pentru prima oara acest fruct. Se murdarise tot, pe labute,pe fata,pe
botic,chiar si blanita era aproape roz,dar nu-i pasa ! Parca voia sa se
razbune pe vecina cea rea care nu-i daduse si lui,sarmanul ursulet ghidus,
cateva lingurite cu gem de zmeura. Si manca...trei,patru,o suta,o mie,cine mai
stie ? Manca atat de multa zmeura,incat atunci cand isi aduse aminte ca voia sa-i duca si mamei acasa ,nu mai
era ! Se opri pentru o clipa parca nedumerit,neintelegand unde disparuse
atata zmeura si incepu sa caute...Dadu la o parte un lastar,inca unul si iarasi
altul,dar zmeura...nu mai era de gasit !
-Unde sa
fi disparut ? se intreba amarat ursuletul.Ce-i duc eu mamei acum ?...
Si in timp
ce se tot framanta gandindu-se unde a disparut zmeura,simti o durere groaznica
de burtica si inchizand ochii pentru o clipa, vazu toate fructele acelea
mari,rosii,zemoase pe care le mancase cu atata pofta. Si totusi,ce bune au
fost ! Se aseza pe iarba verde,moale ca un covor ,inchise iarasi ochii
si...adormi ! Nu-i mai pasa de nimic !Burtica nu-l mai durea,razele
soarelui il mangaiau ,vantul sufla usor racorindu-l si el
dormea...Dormea,dormea ,se intorcea cand pe o parte ,cand pe cealalta,isi puse
labuta dreapta sub cap si visa...Ce credeti ?O oala uriasa cu gem de
zmeura !Si era numai a lui!Ce frumos visa!... Il intrerupsera din vis insa
niste musculite care atrase de mirosul si de urmele de zmeura de pe
ursulet il tot necajeau, iar el incerca
sa le alunge somnoros cand cu o labuta,cand cu cealalta,cand fluturand
urechiusa mai mare,fara prea multe rezultate,asa ca,plictisit renunta si adormi
din nou...
Trecu ceva
timp,iar Kico nu dadea nici un semn ca ar vrea sa se trezeasca !De la o
vreme insa,simti ceva gadilindu-l pe fata. Nu se trezi crezand ca viseaza,se
sterse cu labuta de cateva ori,se intoarse apoi,dar degeaba ! Asa ca,deschise ochii mari si sari ca ars
incepand sa alerge de ciuda dupa prietenul sau,iepurasul Puf care il necajise
cu urechile lui imense ! Puf topaia si radea, Kico incerca sa alerge dar
nu prea reusea, facea tumbe dar fiind
inca somnoros mai si cadea,se mai
oprea gafaind si apoi, de la capat ! A fost insa indeajuns o clipa de
neatentie a iepurasului si ursuletul il prinse repede pe acesta de urechi
tinandu-l strans.
-Nu trebuia sa ma trezesti.Dormeam atat
de bine !
-N-am putut sa ma abtin ! Esti
colorat tot pe labute,pe bot, ai mancat mult morcov si trebuie sa-mi dai si
mie !spuse iepurasul zambind nevinovat si aratandu-si dintii mari care de
abia asteptau sa rontaie ceva...
-Ce am mancat ?intreba
ursuletul si izbucnind in ras ii dadu
drumul haiosului iepuras. De cand mananca ursii morcov,draga Puf ?
-...N-ai mancat morcov ?...Pai si
atunci de ce esti colorat tot din
picioare pan’ la bot ?
-Ai auzit de zmeura ?...Asta
mananca ursletii ca mine ! Zmeura ! Ce gustoasa este zmeura !
isi spuse ca pentru pentru sine
Kico si mesteca in gol...
-Am auzit,dar nu-i de
mine !...lasa suparat capul in jos Puf iepurasul. Si sa stii,chiar imi
este foame !Unde gasesc eu niste morcovi ? Exista o gradina la
marginea padurii ,dar e bine pazita ! Am incercat de cateva ori,dar
gradinarul m-a alungat de fiecare data...N-are rost sa mai inerc,nu-i este
teama de mine deloc !
Kico
il asculta cu atentie,zambi usor si spuse :
-Hai sa mergem !
-Unde ?
-La gradina de la marginea
padurii.Poate reusesc sa-i distrag atentia gradinarului si in acest timp tu
intri si iti iei cativa morcovi.Ce zici ?
-Faci tu asta pentru mine ?Chiar
esti un prieten bun,Kico ! Sa pornim atunci !Imm ! Ce gustosi
sunt morcovii !
-Asa o fi,daca zici tu...dadu nedumerit
din umeri ursuletul.
Si plecara. Kico isi tinu pentru cateva
clipe ca de obicei capul de parca si-l aranja,isi aseza urechea mai mare,trase
iarasi de cateva ori in sus de urechea mai mica si ...porni si el dupa iepurasul Puf care topaia de fericire.
Alergau amandoi,faceau tumbe,rupeau cate o floare si si-o asezau dupa
ureche,radeau,se opreau,iar alergau. In drumul lor insa intalnira niste
albine...Un zambet larg aparu pe chipul
ursuletului ...
-E rost de miere !
-Ce ai spus ?intreba curios
Puf care nu fusese tocmai atent la prietenul sau.
-Miere,prietene ! Miere !Azi
am noroc,mananc doar bunatati ! Bine ca m-a alungat vecina,Ursoaica
Gospodina,ca altfel nu ajungeam astazi pe munte.
-De unde miere ?
-Uite niste albine ! Le urmarim si ne
vor duce la stup. Acolo vom gasi faguri multi cu miere delicioasa ! Iti voi da si tie. Ar
trebui sa-ti placa...
Si se luara dupa ele.Nu fu nevoie de
prea mult timp ca si ajunsera la scorbura unui copac in apropiertea caruia se
vedeau zburand sute de harnicute care lucrau de cu zor. Fara sa stea prea mult
pe ganduri, Kico se apropie de scorbura
copcului ,baga labuta,prinse un fagure
plin-plin cu miere si cand sa-l traga
,il zari roiul de albine si se indrepta furios catre acesta. Lasa repede
fagurele si o zbughi la fuga,nu inainte de a se linge pe degete de cele cateva
picaturi de miere ramase si neuitand insa sa-l cheme si pe iepuras care nu
intelegea ce se petrece pana cand,nedumerit si plecand de acolo mai
tarziu,primi o intepatura de toata frumusetea drept in spate,asa ca...ce fugea
ursuletul,dar Puf reusi sa-l ajunga atat de repede incat nici nu-si dadu seama
cum il si intrecu ! Din cand in cand ,Kico intorcea capul
sperand ca albinele l-au lasat in pace,dar acestea n-aveau deloc un astfel de
gand...Ce sa faca,ce sa faca ?Se tot gandea,dar nu prea gasea nici un
raspuns,pana cand vazu un parau. <<Gata, aici e salvarea
mea !>> isi zise in gand poznasul si intra in apa nu prea calda,reusind
in ultimul moment sa-l prinda si pe iepuras si sa-l traga langa el.
Scapati de pericol,rasuflara usurati si
pornira iarasi la drum spre gradina cu morcovi. Acolo,nu le fura prea greu.
Kico se duse mai aproape de casuta
gradinarului si incepu a mormai,iar acesta auzind zgomot si nestiind ce
este,iesi repede afara. Cand vazu ursuletul,incerca din rasputeri sa-l alunge
amenintandu-l si incercand sa-l sperie,in timp ce iepurasul Puf culegea morcovii cei mai mari. Cand acesta ii
facu semn ca a luat cati morcovi ii trebuiau,incepu a fugi,nu inainte de a mai
lua si el cativa pentru prietenul lui,lasandu-l pe gradinar tare nedumerit ca mai nou si ursii mananca
morcovi...
Bucurie mare ! Iepurasul
topaia,alerga,rontaia morcov dupa morcov. Atatia morcovi deodata nu avusese el
niciodata ! Kico il privea uimit.
Lua si el un morcov. Musca...si imediat il si arunca.
-Eu ar cam trebui sa plec,cred ca mama
e ingrijorata !Imi pare tare rau insa ca nu am reusit sa-i duc si ei niste
zmeura sa avem si noi gem ca vecina.
Puf se opri din topaitul lui si cu gura
plina,aratandu-si din nou dintii lui mari ,ii tot facea semne miscandu-si
urechile spre un anume loc.Cu labutele nu putea ,erau inca ocupate cu numerosi
morcovi uriasi si desi pricepu cam greu, prietenul sau vazu in cele din urma,chiar
in apropiere, tufisuri cu zmeura. Lua
repede o frunza de brusture si o umplu imediat cu frumoasele fructe rosii si
vru sa plece. Intre timp,iepurasul isi ascunse morcovii intr-un loc stiut numai
de el,lua si el o alta frunza si dupa ce o umplu si pe aceasta pornira spre
satul ursilor amandoi.
Ajunsi in sat, prietenul mic si pufos
lasa zmeura ,isi lua ramas bun si se intoarse in padure. Ceilalti ursi nu erau
tocmai prietenii lui,dimpotriva...Iar Kico ? Intra in curte si cand se
indrepta spre usa casei sale , o auzi pe vecina Ursoaica Gospodina tipand si
apoi plangand in hohote. Se duse iute la fereastra bucatariei si ridicandu-se
usor pe varfuri privi inauntru. Vecina,scapase din gresala oala si tot gemul ei
de zmeura era imprastiat pe podea...Era tare suparata ! Le promisese
copiilor ca atunci cand se vor intoarce de la scoala ii va astepta cu
deliciosul gem,dar acum se apropia ora cand acestia aveau sa soseasca,iar gemul
nu mai era !
Kico
o privi pe vecina. Privi si cele doua gramajoare cu zmeura pe care le
avea in labute,ridica privirea si o vazu si pe mama in pragul usii,o mai privi
o data pe vecina,apoi zmeura,pe mama si cand ii observa acesteia din urma
zambetul bland stiu ce avea de
facut : intinse zmeura prin fereastra larg deschisa si vru sa i-o
daruiasca vecinei care era atat de trista !
Aceasta ii facu insa semn
sa astepte. Iesi afara, il lua in brate pe ursuletul pe care pana mai ieri nu-l
primea la copii ei si-l invita in casa. Intreaga lui viata parca se schimbase
intr-o clipa ! Nu-i mai pasa ca avea capul
mare,o ureche mai mare ca cealalta,ca nici un ursulet nu se juca cu el
si ca toti radeau pe seama infatisarii lui. Era fericit ! Era bucuros si
ca fusese primit in casa Ursoaicei Gospodina si ca a ajutat-o sa faca alt gem
si ca din ziua aceea copiii ei s-au jucat si purtat frumos cu el si ca,spre
seara,intrand in casa,mama l-a sarutat duios pe frunte, iar el i-a intins timid
...un borcanel cu gem de zmeura...
