CREAŢII ALE ELEVILOR PREMIATE

                            

LOCUL I, revista ,,Aripi deschise"- Bacău, 2010

                                      Casa  cu  fantome

                             

Era o după-amiază frumoasă de vară. Căldură mare,linişte deplină, plictiseală…Ne aşezasem, eu şi Alexandra, pe prispa casei şi amândouă stăteam tăcute,neştiind ce să facem…

         Deodată,dinspre casa vecinei care nu mai era locuită de câţiva ani buni s-a auzit un zgomot ciudat…Ce să fie ? Ne-am uitat uimite una la alta şi în acelaşi timp, parcă la un semn, ne-am ridicat şi am pornit înspre acolo…

         Am păşit cu oarecare teamă în curtea casei vecinei noastre şi când să ne apropiem de uşă, aceasta s-a deschis şi s-a închis singură…Ne-am zis că poate a fost vântul deşi nici măcar o frunză nu se vedea adiind şi…am intrat!Uşa s-a închis în urma noastră si de undeva au început a se auzi nişte zgomote ciudate, care ne strigau într-un mod sinistru ca un ecou venind din adâncuri…Ne-am apropiat una de cealaltă şi tremurând de frică, am încercat să găsim o cale de ieşire…Uşa era închisă…Fereastra…O, Doamne ! Prin dreptul ei tocmai trecea …o fantomă! Şi dădea din mâini,scotea nişte fluierături ciudate şi…se îndrepta spre uşa casei în care eram noi…Ce ne facem? Trebuie să găsim repede o altă ieşire! Deja uşa începu să se deschidă,am văzut o bucată de pânză albă intrând,noi am căutat altă scăpare şi…când ne-am îndreptat spre o altă fereastră, am văzut în spatele unei cutii de pantofi…un casetofon !!! De acolo veneau sunetele acelea stranii ! Dar totuşi,fantoma care intra pe uşă ? Ne-am întors, deşi spaima nu ne părăsise şi când acolo,ce să vezi?  Fantoma poznaşă îşi agăţase haina-i albă în clanţa uşii lăsând să iasă la iveală chipul lui Ionel,fratele Alexandrei care a vrut să  facă o glumă…Şi ce a reuşit !

                                         ( Martin Bianca, clasa a IV-a A )    

MENŢIUNE, revista ,,Aripi deschise"- Bacău, 2010

                            O călătorie neaşteptată

         Era iarnă. Din văzduh cădeau încet fulgi mari acoperind pe rând întreaga întindere. Oriunde priveai totul era alb, iar casele păreau nişte prăjturi cu frişcă pierdute sub clăbucii albi de fum.

         Ana era o fetiţă micuţă. Avea doi fraţi mai mari care plecaseră la derdeluş,iar ea privea tristă cu năsucul lipit de geam cum ceilalţi copii se jucau prin zăpadă.Pe ea nu a lăsat-o mama fiindcă era prea mică şi ar fi putut să se lovească,dar i-a promis că o va duce mai pe seară după ce îşi va termina din treburi.

         Fetiţa era nerăbdătoare şi când mama ei era în bucătărie şi-a luat repede căciula,geaca, fularul şi tiptil-tiptil s-a îndreptat spre uşă. Şi-a luat săniuţa ce stătea cuminte într-un colţ şi repede fugi cu ea spre derdeluş.

         Ajunsă acolo,i se făcu frică. Nu îndrăznea să coboare la vale. Totuşi, într-un târziu îşi făcu curaj. Se urcă pe sanie,îşi luă vânt, închise ochii parcă şi porni… Numai că săniuţa parcă prinse aripi şi în loc să o ia pe pârtie la vale se îndreptă spre cer.

         Ana deschise ochii uimită. În jurul ei pluteau o mulţime de nori. Săniuţa se opri, micuţa coborî pe un nor pufos, se aşeză bucuroasă pe el şi parcă îi venea să doarmă acolo, insă plecă mai departe.

         Ajunseră până la stele. De acolo de sus, de unde se afla, vedea jos mii de luminiţe strălucitoare care păreau un imens brad de Crăciun. Fetiţa a luat în mână o stea, a privit-o cu dragoste, apoi a aşezat-o în buzunarul de la piept şi şi-a zis că i-o va da mamei sale ca să o ierte că a plecat de acasă fără să îi spună.

         Pe lângă ea a trecut bun stol de păsărele, iar una dintre ele i s-a aşezat pe umăr. A luat-o, a mângâiat-o şi i-a dat drumul. Locul ei era lângă celelalte păsări.

         Săniuţa a dus-o pe fetiţă apoi într-un loc unde erau mii de jucării, în Ţara Jucăriilor.Micuţa nu ştia la ce să se uite mai întâi. Îi plăceau toate jucăriile,dar dintre toate şi-a ales o păpuşă cârlionţată, bucălată cu doi ochi mari, albaştri. A luat-o în braţe şi au pornit mai departe. Obosise de acum, aşa că săniuţa s-a îndreptat spre casă.

         Aici, copila a zărit-o în prag pe mama ei care plângea şi o căuta.Când a văzut-o, mama a strâns-o tare-tare la piept, iar Ana a scos timid steluţa culeasă în călătoria ei şi i-a dăruit-o mamei…    

                            ( Oprea  Amalia-Elena, clasa a IV-a A)

                                 

LOCUL II, revista ,,Aripi deschise"- Bacău, 2010